Crăciunul m-a uitat.

Crăciunul şi-a pierdut din farmec, de când Vicuţa, e Victoria. Cele mai frumoase sărbători erau acasă , când mă trezeam pe lejancă şi toată casă mirosea a usturoiul de la răcitura. Şi noi începeam:
-Mama, deschide uşa, scurtele noastre îs aici în cuier, o să pută de la noi a usturoi la joc.
-Eu demult v-am spus să le duceţi in casa şei mare, hai trezirea,cine face blicichili?
Dimineţile celea erau fermecate, fugeam pân' în fundul grădinii în chiloţi şi cu cojocul tatei în spate, picioarele goale în caloşii de la uşă, alergând pe cărăruşa rânită de zapadă strigam în gura mare:la viceu este cineva? eu mă scăăăp....
Da tata: capro dac dormi pân te caşi în pantaloni!
Mama făcea măliguţa pentru fripturică, tata aducea şi făcea izvar,eu cu frate-miu ne hârjoneam, iar mama ne ruga frumos macăr de sărbători să fim mai liniştiţi, ne oprea lingura de fier în frunte pe care o primeam pe muţâş de la tata, de ne scârtâiau dinţii.
După care mergeam la colindat.
-Vica, ia-l şi pe Ion cu tine.
-Nuuu, că eu mă duc şi pe satul vechi, da el merge greu.
-Dap tu şi vrei poate tăt raionul, nu-mi sta pân ţ-a chica unghiile de frig copchile, şap noaptea umblă amuş aeştea mai mari,un ceas, două şi acasă, să nu te caut eu cu steaua pe dealul mare.
-Bun tatăi.
Veneam acasă, îngheţată bocnă, cu marginea paltonului plină de muşi, care se transformau în gheaţă, pe drum lingeam doi, trei ţurţuri de la şura vacilor oamenilor, pe unde colindam, pe unde strigam numai fraza de final:La anul şi la mulţi ani!
Nu simţeam când vine noaptea, ştiu doar că veneam cu mult bacşiş acasă, aveam mulţi nani în sat. Ştiu că seara mergeam pe sub gard, ca să nu dea v-un nebun peste mine, că aşa îmi spunea tata.
Timpurile nu le mai întorci dar în inimă nimeni nu-ţi poate interzice să le porţi.Dor de copilărie, dor de mine, copilul cu şalincă şi muşi şterşi de marginea hăinuţei....
Crăciun fericit dragilor, să aveţi pace!
#Amintiriactuale #Zâmbărele